Prin străini, străin...(Versuri.Citește autorul Iacob Cazacu-Istrati.)

Aici, zău, de toate sunt. Bunurile lumii toate, Dar mi-i dor de-al meu pământ, Cu-ale râului dulci şoapte… Aici apa parcă-i apă Gingasă şi cristalină, E dulce şi e bogată, Însă, totuşi e străină. Cum e Codrul îi pădurea: Fel de fel de păsărele, Frumuseţe – cât privirea, Dar nu-s păsările mele. Şi legume, fructe multe Ca la noi în ţară cresc, Dar îmi pare, că sunt mute, Cu-ale mele eu vorbesc… Totu-i bine, lumea-i bună, Zâmbete şi flori – cât poți vedea… Chiar la noi de este ură, Mi-i mai dragă, că-i a mea. Ce bine arată omul Care este fericit, Dacă Ţara-i e ca pomul, Plină cu ce ai dorit. Dar, oricât este de bine, Soarele altfel răsare… Nu e ca în sat la mine, Parcă nu-i acelaşi soare. Iarăşi dorul mă cuprinde: Fie-n Ţara mea mai rău Şi-n străini fie mai bine Tot mai drag mi-i satul meu.