Laborator de fericire prin cunoaștere. In memoriam: Tudorița -partea II

Dorea să fie cineva! Acum este ! Acum după ce nu mai e fizic printre noi ! Dacă îi asculți povestea poate iți vei aminti mereu că: ÎȚI POȚI UCIDE COPILUL, FIZIC SAU SUFLETEȘTE, dacă îi vrei ”binele” tău , PRETINZÂND CĂ ÎL IUBEȘTI. Și... conștientizezi sau nu , mai devreme sau mai târziu, doliul îl vei purta TU!!! NU PUTEM VORBI DE IUBIRE PĂRINTEASCĂ . putem vorbi de grijă părintească, de atașamente , de interese părintești, în caz că părintele nu este matur emoțional, dacă nu și spiritual... din păcate până atunci, nu e iubire...iubirea presunpune necondiționare... Iubirea necondiționată începe doar atunci când nu mai e nimic de făcut, când ți-ai pierdut meciul , și ...copilul! Atunci te trezești (Posibil , zic! ) din delir , din hipnoza colectivă...atunci te-ai arunca de viu în foc , dacă ar ajuta la salvarea lui... Dacă vezi povestea vei înțelege ce spun...și încă povestea nu e gata... Linkul către profilul meu Patreon: https://www.patreon.com/mayarotaru